Media Muzica  |  Video  |  Artisti  |  Art'Work  |  Evenimente  |  Labels  |  Recenzii

Este destul de greu să alături activitatea muzicală contemporană a Alejandrei Iglesias cu Melodias Venenosas , liniștitul ei debut tech-ambient. Deși drăguțel, acesta nu prevedea ceea ceavea să urmeze – cu toate că era plin de ritmuri destul de asemănătoate cu cele extrem de sinuoase folosite de compatrioții Luciano și Villalobos, având totuși cu o componentă clară de house german. Versiunea de techno pe care ne-o propune Dinky este suplă și flexibilă, cu segmente lungi de ritmuri constante populate de impredictibile izbucniri și curbe organice, introducând deseori diversiuni pe temă jazz și sunete difuze de fundal. May Be Later dansează în jurul acestor elemente, combinând techno chilian cu house de frecvență joasă într-un hibrid deseori perfect calibrat.

Cu linii aranjate grațios deasupra percuției de insipirație latină, ”Mi Amor” evocă o versiune stoned de Cobblestone Jazz, cu notele văzute (și redate) prin fum gros de iarbă. ”Mars Cello” adâncește și mai mult aceste tonuri, cu hituri de salon pornind neașteptat peste un ritm solid – John Cage peste Cadenza. Mai adânc și cumva mult mai solid în același timp, ”Burdelia” pune la înaintare cântece de păsări și conga-uri, reciclând în același timp un riff de pe ”Da Funk” de la Daft Punk. ”Fademein” îl aduce pe omul-momentului de la Los Updates, Jorge Gonzales, pentru sincope de mare viteză oferind un acompanient potrivit. În general, piesele par a avea un final deschis, punctele de start și finish fiind aparent decise arbitrar, cu părți în mișcare lăsate dechise pentru a putea fi admirate, precum mecanismul unui ceas, creând în acest fel un funk elastic și lejer care place foarte ușor. Una peste alta, May Be Later este plin de un techno puternic, garantat din fabricație să aprindă atmosfera.

May Be Later LP - 2 x Vinyl 12"