Media Muzica | Video | Artisti | Art'Work | Evenimente | Labels | Recenzii
În perioada anilor 80, sunetul Depeche Mode era plat și lipsit de suflet, uneori glacial, chiar și după standardele școlii neoromantice. Au urmat anii 90, când grupul britanic adopta o obscuritate pseudo-metefizică, iar fundalurile sonore devin ample și cinematice. Părea că un lucru este sigur: nu erau o trupă care trebuia să fie luată prea în serios. Cu toate acestea, Depeche Mode poseda un lucru care nu trebuie să fie subestimat: abilitatea de scriitor a lui Martin Gore, care reușea să sculpteze cârlige îndeajuns de captivante pentru ca ”Everything Counts” sau ” Enjoy the Silence” să devină plăceri (pop) vinovate. Înainte de a fi orice altceva, Depeche Mode era doar o excelentă trupă de single-uri. O dată cu apariția celui de-al 10-lea album, Exciter, piesele frumușele și buna dispoziție sunt lăsate deoparte, acest disc nou găsind trio-ul într-o dispoziție clar abstractă. De la partea vocală de pe semi-acustica Dream On până la chitara meditativă de pe Breathe, Exciter ne vorbește doar despre textură, contemplare și maturitate. Fanii dedicați vor adopta probabil rapid această orientare, având în vedere noul sound lustruit și atmosferic. Alții vor privi probabil cu nostalgie înspre emoțiile ieftine ale trecutului, când Depeche Mode se mulțumea doar să producă conținut pop de unică folosință.
Ernesto Lechner